20 de ani fără Petre Țuțea. Românul care “a suferit 13 ani în temnițele comuniste pentru un popor de idioți”. Petre Țuțea și prea mulți alții care n-au apucat să între în cimitir în plimbare, să aibă măcar o cruce la cap. Aceia pe care până și securiștii au uitat unde i-au îngropat.
După revoluție, același popor de idioți și-a ales toți frânarii la cârma țării. Asta în anii ’90. Căci acum, din lipsă de interes față de un viitor comun sau din prea mult interes pentru “ce-mi iese mie la faza asta, băi nene?”, același popor “lasă lucrurile să meargă în direcția aleasă de aleșii care au început să se aleagă singuri”. Este același popor care, atunci când se revoltă, se urcă din obligație în autocarele sindicatului, se duce în capitală și joacă dansul pinguinului în jurul Monumentului Ostașului Necunoscut. Este același popor de idioți care, în ultimii ani, și-a decorat trădătorii, și-a îngropat porcii cu onoruri militare și și-a urcat curvele pe socluri.
Este poporul inăuntrul căruia ești nevoit să conviețuiești din fatalitatea de a te naște român.
