Birjarii de pe dric

S-au schimbat multe pe Areni in ultimul an. Primar, preşedinte, antrenori şi, mai nou, moguli locali de presă, toţi trag acum la aceiaşi căruţă. Vorba lui Marian Pană şi-a pierdut insă farmecul in realităţile fotbalului sucevean al zilelor noastre. Intre timp, căruţa a devenit un dric portocaliu, de la cârma căruia, birjarii şefi, Anton şi Radu, dau bice echipei spre Liga a III-a.

In ultima etapă am avut senzaţia că privesc un desen animat pe gazonul Areniului. Potaia aceia cu râset cinic, care aşteaptă o medalie inainte sa facă ceva concret, parcă era sâmbată pe banca noastră tehnică. Vorbeam singur la 2-1 pentru Breaza: Do something, Muttley! Do something!

Conferinţa de presă am incheiat-o in pragul unui exces de furie. Ioan Radu nu-şi asumase nimic, nici măcar in ultimul ceas al ultimei luni. Doar proştii puteau avea asemenea orgolii şi am ajuns să cred că eşti cu adevărat deştept doar atunci când recunoşti că ai fost prost la un moment dat. La plecare, i-am spus că are nevoie de o mare doză de masochism să rămână in funcţie intr-o ploaie de injurii ale tribunei. Nu părea să-l intereseze.

In parcare, am dat peste celălalt milog din fruntea clubului. Anton işi găsise in sfârşit vocaţia si rostul la echipă. Deschidea şi inchidea portiere pentru observatori şi personajul acela sinistru: Constantin Gheorghe.

Caractere de slugă. Bună echipă, rea croială…